Lapins de race suisse anti aging


Iordan Al. La conférence s est déroulée sous le haut patronage de l'agence Universitaire de la Francophonie, qui a financé la parution des actes. Types of Formal Changes in Romanian Newspapers. Only by permanent corroboration of the methodology specific of each of these disciplines which have theoretically and methodically configured the autonomous field of toponymy that is part of onomastics, the science of proper names can be correctly understood the genesis, development, dynamics, structure, typology and stratification of the toponymy of a certain geographical surface.

Recenzii despre tratamentul buzelor anti-imbatranire masca de fata pentru ten uscat si cosuri

Keywords: denomination, imaginary, toponymy. Denominaţia topică poate fi definită, simplu, ca reuniunea unui semnificat sociografic detaliu din teren cu un lapins de race suisse anti aging lingvistic cuvânt sau grup de cuvinte în vederea desemnării, identificării, individualizării unui loc geografic, devenit, în felul acesta, reper în zonă sau, cum se numeşte cu un termen tehnic, topic. Relaţiile dintre cele trei laturi ale unităţii toponimice sunt, de fapt, mai complexe şi au fost identificate şi descrise treptat, formele de manifestare amplificându-se şi nuanţându-se odată cu orientarea analizei asupra masei de nume de locuri dintr-un teritoriu.

Consecinţele teoretico-metodologice ale acestor raporturi sunt numeroase şi diverse. Ne vom concentra, în acest studiu, asupra aprecierilor, de multe ori divergente, ale toponomaştilor cu privire la modul în care numele de locuri desemnează topicele din teritoriul denominat. Cauza punctelor de vedere diverse rezidă în stadiul diferit al cunoaşterii statutului toponimiei şi în perspectiva,sectară, unilaterală, a specialiştilor asupra fenomenelor.

reeds rocket pecan cracker little rock arkansas

Geografii, primii care au cules şi au studiat materialul toponimic, şi-au concentrat atenţia asupra celor mai vizibile, pentru ei, laturi ale trinomului denominativ, adică asupra semnificatului sociografic individualizator şi a locului geografic desemnat individualizat prin acesta, evidenţiind importanţa imaginarului sociogeografic în denominaţia topică a unui teritoriu. A devenit un loc comun în optica acestora şi chiar a unor specialişti proveniţi din alte discipline lingvişti, istorici, antropologi afirmaţia de acum aproape un secol a unuia dintre pionierii toponimiei, geograful Ion Conea, care afirma, întoponimia unui ţinut oarecare, când nu-i alterată de intervenţia şi amestecul autorităţii, e ca un fel de descriere condensată a ţinutului aceluia [ Iată, de exemplu, geograful poate întâlni pe foaia topografică a unei regiuni următoarele numiri laolaltă: Cărpiniş, Făget, Risipiţi, Valea Largă.

Primele din ele sunt, de obicei, nume de păduri, a treia de sat şi ultima de vale, precum şi numele însuşi o spune [ Şi fără să ştii de ce foaie topografică e vorba, vei spune dinainte că regiunea respectivă e din partea muntelui şi anume foarte probabil un ţinut muntos a cărei natură nu e calcaroasă Valea Largă.

Marele geograf apreciază că relaţia toponimie geografie este chiar mai profundă: dacă ai numai o numire topică, referitoare, adică, numai la unul din învelişuri, le poţi bănui dinainte pe cele referitoare la celelalte învelişuri ale regiunii respective; o numire, cu alte cuvinte, o cheamă pe o anume alta, am putea vorbi de o geotoponimie, de societăţi de numiri topice specifice, variabile după regiuni.

Oferă ca explicaţie a acestei metode distribuţiunea în România a trei animale azi dispărute: Bour Zimbru Breb, iar în final o concluzie cu care nu putem să nu fim de acord: clădirea ştiinţei toponomastice nu e opera numai a unui lingvist, ci şi opera unui geograf, etnograf, istoric şi etnopsiholog.

De pildă, Iorgu Iordan, contemporan cu cei doi geografi citaţi, după ce recunoaşte că numele de locuri interesează deopotrivă pe geograf, pe istoric, pe etnolog şi pe lingvist, fiecare abordându-le din perspectiva propriei discipline ştiinţifice geograful vede în numele topice o adevărată anexă terminologică a disciplinei sale, istoricii le studiază pentru luminarea unor epoci obscure [ Vîlsan în sprijinul ideilor menţionate. Dicţionarul geografic al României 5, publicat recent de Academia Română, cuprinde variante ale toponimului Cărpiniş care denumesc păduri, sate, dealuri, culmi, movile, vârfuri, văiugi, aflate la altitudini foarte variate, cuprinse între 82 de metri şi de metri, majoritatea situate, de fapt, sub de metri, deci nu neapărat în zone muntoase ; Făget cu diverse forme denumeşte culmi, dealuri, oraşe, păduri, sate, vârfuri, văiugi, aflate la altitudini diferite, majoritatea sub de lapins de race suisse anti aging.

Presupunerile lui I. Printre toponimele pe baza cărora G. Vîlsan reconstituie distribuţiunea animalelor menţionate, există exemple de formaţii care au la bază nume de persoane sau de locuri de provenienţă a persoanelor Zimbroaia, Zimbreni, Zimbreasca, Zimbreşti, Brebeni, Brebiceni, Brebeanca, Boureninereferindu-se nemijlocit la animalele în speţă, ceea ce arată că generalizarea, fără a se ţine seama de specificul etimologicogenetic al fiecărei unităţi din masa toponimică, poate duce la concluzii neîntemeiate ştiinţific.

Metoda geografică, necoroborată cu metodele celorlalte discipline implicate în studiul toponimiei în primul rând lingvistica şi istoria nu se dovedeşte infailibilă, mai ales dacă înţelege toponimia ca pe o imagine fotografică, mimetică, a suprafeţei geografice, nu ca pe o reprezentare mijlocită de factori lingvistici şi istorico-sociali.

Aşa cum afirma G. Giuglea acum peste de ani, faptul geografic trebuie luat în seamă în cercetările de toponimie, pe lângă alte elemente, acesta reprezentând pentru toponimie ceea ce este semantica pentru etimologie în genere.

O altă perspectivă asupra masei toponimice a unui teritoriu este cea care o consideră un ansamblu lexical sui-generis, o structură asociativă, ordonată după anumite tendinţe analogice sau contrastive, care creează serii mai restrânse ori mai largi, corelate într-un sistem.

Dacă ţinem seama că limba în ansamblul ei este un sistem de sisteme, unul dintre lapins de race suisse anti aging sisteme fiind vocabularul, care cuprinde, la rândul său, subsisteme diverse câmpuri lexico-semantice, serii derivative, tratament riduri adanci lexicale, serii sinonimice şi antonimice, grupări onomasiologice etc.

Regulile de ordonare ale acestui sistem sunt strâns corelate cu modalităţile de formare şi funcţionare a numelor de locuri, în scopul realizării cât mai clare şi mai economice a individualizării reperelor pe care aceste nume le reprezintă în mentalul lingvistic al vorbitorilor.

Bien que cela soit moins connu, il est vrai que le grand maître eut au moins une élève roumaine — la fascinante et patriotique artiste moldave Nina Arbore voir plus loin. Il est plus que probable que Nina Arbore ait porté, à plusieurs occasions, la chemise paysanne roumaine.

Viziunea denominatorilor populari Namengeberi este ghidată de proeminenţa fizică, în primul tratamente anti-imbatranire denver vizuală, a locurilor, dar şi de relevanţa economică, socială, psihică etc. Evident, interfaţa cu realitatea geografică brută, în mare parte amorfă şi diversă de la o zonă la alta, determină limitarea sistematizării la formele empirice, rudimentare, neomogene, lacunare, asimetrice, mai restrânse ori mai extinse, în funcţie de caracteristicile teritoriului descris.

Activitatea de culegere şi analiză a materialului pentru Dicţionarul toponimic al României.

However, it is required to mention that from the average fraction of tubers in variants in which plants were treated with salicylic acid derivatives it is higher, compared with control. The concomitant use of tioureidosalicylates with Confidor insecticide does not neutralize the effect of preparations.

Oltenia publicat în 8 volume, în perioada ne-a prilejuit identificarea unor forme de sistematizare a numelor de locuri. Am constatat, de pildă, că masa toponimică a unor sate din acelaşi areal geografic judeţul Dolj include serii de topice diferite de la un sat la altul, fapt datorat analogiei care a pornit în fiecare sat de la un alt reper: 21 de nume de lacuri în satul Vârvor, faţă de în satele vecine deşi nici 1 George Giulea, Schiţă din toponimia românească, în Anuarul de Geografie şi Antropogeografie, I,p 11 în teritoriul Vârvorului locurile respective nu mai au de mult apă ; 5 nume de drumuri şi nici unul de baltă în satul Giorocul Mare, faţă de 7 nume de bălţi şi niciunul de drum în satul vecin Prunet; 8 toponime conţinând termenul pisc în satul Meteu; 4 toponime formate cu entopicul ochi în satul Obedin; 8 toponime având la bază apelativul vâlcea în satul Bodăieştii de Sus; 22 de nume referitoare la arbori singuratici în satul Sfircea etc.

Sistematizarea numelor de locuri în funcţie de formă, respectiv de conţinut, aşadar de elementele interne ale fenomenului lingvistic, are forme specifice de manifestare. Forţa analogiei a introdus uneori în seriile respective formaţii atipice pentru sistemul comun Valea lui Câine, Piatra lui Rac, Fântâna lui Ţuţur, Valea cu Ioana.

Formele acestea de sistematizare, deşi cu acţiune redusă ca intensitate şi limitate ca extensiune, se întrepătrund, converg, în anumite cazuri, sau se manifestă complementar, configurând un ansamblu de câmpuri toponimice, forme specifice de câmpuri lexicale, poliparadigmatice, neomogene, în care variabilele pot constitui caracteristici diferite de la o paradigmă microcâmpla alta. Transformarea acestor forme imperfecte, empirice, de ordonare în sisteme cu grad de rigoare mai ridicat de către geografi autoritatea ştiinţifică şi administraţie autoritatea oficialăprin standardizare, apropie aceste structuri de ceea ce lapins de race suisse anti aging numit, îndreptăţit pentru stadiul elaborat al sistematizării, nomenclatură toponimică geografică.

Putem spune, în consecinţă, că masa toponimică reprezintă, în acelaşi timp, o haină a geografiei teritoriului şi un ansamblu denominativ organizat care deserveşte acest teritoriu.

uleiuri antirid pentru ochi medicament anti-imbatranire 120 de ani scriptura

Condiţionarea extralingvistică, recunoscută pentru orice tip de câmp lexical, este mai directă în cazul câmpurilor toponimice, îndeosebi la nivel local, unde referenţii nu sunt preexistenţi actului denominativ topic, ci sunt decupaţi simultan cu denominaţia, nu prin abstractizare şi generalizare, ca în lexicul comun, ci pornind de la relevanţa fizică şi socială, care vizează ierarhii, respectiv serii analogice. Acestea din urmă rezultă, însă, mai ales din încadrarea ulterioară, treptată, a grupului de nume în modelul organizării generale a limbii.

Din punctul acesta de vedere, câmpul toponimic se apropie, într-o măsură, de câmpurile lexicale cu referent nedelimitat clar şi greu descriptibil, cum sunt cele ale numelor de culori şi de fenomene sonore. Paradigmele acestei ierarhii sunt, în general, neomogene mai ales cele de la baza ierarhieiîntrucât caracteristicile diferenţiatoare sunt, de obicei, variabile de la un areal la altul sau de la o categorie sociogeografică la alta.

Masa toponimică a unui teritoriu se dovedeşte a fi rezultanta activităţii conjugate a doi factori, care se împletesc şi se interferează, în procesul denominaţiei topice. Cei doi factori configuratori ai ansamblului toponimic imaginarul sociografic şi structura lingvistică sunt complementari, coexistă şi îşi potenţează sau îşi moderează reciproc activitatea.

Câteva dintre modalităţile în care aceşti factori interferează, ca şi conceptul înglobator care le reuneşte, vor fi prezentate în lapins de race suisse anti aging.

  1. Перед экраном в виде полукруга были расставлены три низкие кушетки; остальную часть кабины занимали два столика и несколько мягких кресел, причем некоторые из них явно предназначались не для людей.

Dacă derulăm din aproape în aproape fenomenul naşterii toponimului, topicul decupat din teritoriu apare, în momentul iniţierii procesului de toponimizare, ca o imagine configurată natural şi social. El este denumit generic de apelativul care-l descrie în faza pretoponimică. Selecţia, din masa topicelor posibile, se face de cele mai multe ori pe criteriul dominanţei, reprezentativităţii pentru teritoriu, prin vizibilitatea maximă înregistrată de Namengeberi denominatori.

  • Francais Roumain | PDF

Trecerea pe funcţia de nume propriu individualizator se poate face, aşadar, foarte frecvent, prin conversiunea onimică a unui apelativ. Lapins de race suisse anti aging primă categorie de apelative onimizate cuprinde aşa-numitele entopice primare, care denumesc, de regulă, generic, porţiuni din teren, descriindu-le, de fapt geografic: acrină, adăpătoare, albie, albină, altoi, alun, ardere, arici, bahnă, baie, balaur, baltă, bocşă, bordei, brazdă, buduroi, buşteni, butuc, butură, buză.

Principalul atu al acestor Plan elvețian de servicii anti-îmbătrânire, care le-a lapins de race suisse anti aging ca elemente onimizabile, este forţa lor descriptivă, reprezentativitatea topicelor în arealul geografic deservit denominativ. Capacitatea particularizatoare provine, în alte situaţii, lapins de race suisse anti aging raritatea în zonă a fenomenului prin mecanismul logic denumit negativitatea relativă 1. Un exemplu larg cunoscut îl constituie toponimul Brazi, lângă Ploieşti, unde acest conifer care a dat, în ultimă instanţă, numele aşezării, nu este întâlnit frecvent, este chiar o raritate în peisaj.

Masa apelativelor din care sunt selectate elementele onimizabile nu se reduce la entopicele primare, chiar dacă acestea constituie nucleul lexicului geografic popular aflat la dispoziţia denominatorului topic. Acest nucleu intră de fapt, într-un ansamblu mai amplu şi mai diversificat de apelative care deţin şi ele premise de particularizare ca repere în teritoriu; aceste apelative pot fi: derivate, la nivel apelativ înainte de a deveni nume propriide la entopicele primare în primul rând cu sufixe colective şi adjectivalenume de grup formate, prin deonimizare de la antroponime sau adjective cu sens de proprietate sau apartenenţă formate, prin deonimizare, de la antroponime sau toponime.

I, Editura Eurostampa, Timişoara, pIon Toma, Despre clasificarea numelor de locuri, în Anuar de lingvistică şi istorie literară, Iaşi, XXIX,A, p 13 Ele sunt, de altfel, chiar mai propice particularizării, ca detalii geografice ale imaginarului topic şi ca termeni entopici, cu forţă distinctivă, întrucât o colectivitate de obiecte Afinar, Afinet, Agurizar, Aluniş, Aninet, Arnişte, Băltărie este mai proeminentă fizic şi mai rară în teritoriu decât obiectele izolate, la fel cum un adjectiv descriptiv-calitativ, devenit substantiv Acoperita, Adânca, Adâncata, Adâncatu, Alba, Amaru, Arsa, Ascunsa, Ascuţita, Bătăioasa, Belciugataare mai multă forţă distinctivă în zonă decât un apelativ generic, iar termenii derivaţi sunt mai reliefaţi lingvistic în ansamblul de entopice decât cei primari, de la care s-au format, şi mai memorabili.

Modelul acestei subcategorii entopice se dovedeşte, de aceea, foarte activ în câmpul ominizării.

New Anthology of Romanian Women

Poate că din aceleaşi cauze sunt folosite şi diminutivele, pluralele sau variantele de gen ale apelativelor Adâncata, Adâncatu, Alunelu, Alunele, Aninelu, Băltiţa, Băltac, Bercica, Bârâcele, Bătăioasa, Bujorelu, Bulburosu, Buricatu, Bungelatu, Butuci, Buturicu precizarea că trebuie diferenţiate numele derivate sau modificate flexionar în stadiul de apelative de cele care au suferit aceste transformări după ce funcţionau ca toponime. Aceste toponime moştenesc, de la numele proprii ascendente, indici de individualizare, potenţaţi prin sufixele de grup, care particularizează în mod eficient aşezările locuite de comunităţile respective.

Faţă de entopicele primare, semantizate prin descrierea directă a obiectului geografic numit, apelativele derivate pot fi considerate rezultatul unor mutaţii semantice metonimice acoperirea vegetală pentru locul acoperit, grupul uman pentru locul pe care este aşezat, proprietarul sau aparţinătorul pentru locul avut în posesie sau în apartenenţă.

Înainte de a dobândi statut onimic, apelativele respective puteau face parte din contexte de tipul locul acoperit de aluniş, valea adâncată, moşia alexenilor, zona locuită de Botorogi, proprietatea arvătească, conversiunea fiind precedată de o decontextualizare.

Tot în urma unei conversiuni, dobândesc statut de toponime unele antroponime Albota, Arnăutu, Andreana, Băranca, Băleasa, Brânzoaneacare deţin, ca formă şi uneori şi ca sens, statut de individualizare, pe care-l transpun din plan social în plan geografic.

  • MINISTRY OF NATIONAL EDUCATION - PDF Téléchargement Gratuit
  • Centre for Romanian Studies — Centre for Romanian Studies
  • LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE Vol. 54 NR. 2 SERIA HORTICULTURĂ

Uneori distincţia dintre un apelativ şi un antroponim ca bază a unui toponim poate fi realizată numai prin atestarea în teren sau în arhive Berbeaca, Bălana, Găinoaia, Acreală, Vătuiu. În cazul antroponimelor toponimizate, imaginarul este de natură istorico-socială, scoţând în prim plan un element esenţial al peisajului sociogeografic, omul, iar procesul lingvistic este o formă de transonimizare, de trecere a unui onim din planul social în planul spaţial, geografic.

Pentru îndeplinirea funcţiei de individualizare topică, în paralel cu cea de generalizare ca apelative sau individualizare personală ca antroponie se apelează, încă din primele stadii ale onimizării, la mijloace suplimentare: localizări prin prepoziţii La Sfat de grădinărit anti-îmbătrânire elvețian, În Căprioareperifraze toponimice Ieruga de la Vâltoaresintagme analitice Poiana lui Iocansintagme sintetice Podu Jiului 1 etc.

Aceste modele denominative coexistă uneori perioade lungi cu numele onimizate prin conversiune, concurează între lapins de race suisse anti aging şi cu acestea, dezvoltă noi modele, se resemantizează pentru a desemna alte locuri corelate lapins de race suisse anti aging cu cele originare, constituind ipostaze toponimice 2 diverse tipologic şi diferenţiate deictic, care se configurează treptat ca elemente ale unor structuri sui-generis. Devine evident că, dacă în faza pretoponimică sau onimică iniţială prevalează imaginarul, ca urmare a importanţei aspectului descriptiv în denominaţie, cu cât avansăm pe scara onimizării, în plan individual sau la nivelul masei toponimice, dobândesc întâietate structurile onimice construite şi consolidate în forme din ce în ce mai închegate şi mai rafinate.

În ambele situaţii însă, cei doi factori imaginarul şi structura coexistă şi se intercondiţionează: imaginea geografică este rezultatul diverselor moduri de raportare la anturajul geografic şi la contextul istoric, iar structura fixează în mare parte relaţii onimice funcţionale spaţial, social şi lingvistic. Completarea şi reconfigurarea continuă a tabloului de repere sociografice antrenează mutaţii permanente în complexul denominativ pe care-l deserveşte.

Acesta, prin multiplele sale forme de structurare şi restructurare, optimizează permanent sistemul toponimic al zonei desemnate. Treptat, noile topice intrate în concurenţă cu reperele existente pot să se integreze, să înlăture topice care şi-au pierdut relevanţa sau să fie înlăturate ele însele, fiind insuficient de vizibile. La fel, apelativele sau antroponimele aflate în funcţie toponimică, asociază funcţii de bază denumirea unei clase de obiecte sau individualizarea unei persoane din comunitatepot rămâne în acest provizorat onomastic inclusiv prin conservarea unor mărci de sprijin ca determinanţii propoziţionali, adjectivali, particularizatori, posesori etc.

Imaginarul îşi perfecţionează conţinutul şi formele, iar structura toponimică, în tandem cu acesta, dobândeşte modalităţi mai eficiente de integrare în ansamblul onimic, reflectând denominativ complexul imagistic spaţiotemporal deservit. Acestea interferează cu alte moduri de asociere, grupare, sistematizare, constituind structuri toponimice de un fel sau altul, adevărate osaturi ale masei toponimice. Dragoş Moldovanu 1 a concentrat modalităţile de organizare a masei toponimice în jurul conceptului de câmp toponimic polarizat, diferenţiator sau mixtaflat sub acţiunea unor procese structurale polarizare, diferenţiere, regresie şi nestructurale adică nemarcate lingvistic: extensiune, integrare.

El şi colaboratorii săi de la Institutul de lingvistică Al. Philipide din Iaşi au studiat cu metodologia elaborată pe această bază câteva complexe toponimice, îndeosebi bazine hidrografice. Acestea lapins de race suisse anti aging, uneori, ca toponime, ape, localităţi, drumuri, iar etimologia pare a fi entopicul bicaz, bicas piatră albă, strălucitoare, apropiat, prin etimologie populară, de magh. Schimbarea echilibrului acestor structuri poate fi determinată de relevanţa sociogeografică devenită vizibilă în arealul respectiv ca urmare a distorsiunilor cauzate de mişcările de populaţii, de contactele interlingvistice, de schimbările proprietarilor etc.

Dinamica structurilor toponimice, Demiurg, Iaşi,p 16 Concluziile teoretico-metodologice ale unei astfel de constatări pot fi sintetizate prin reconfirmarea toponimiei ca domeniu ştiinţific interdisciplinar, aflat la intersecţia a cel puţin trei discipline: geografie, lapins de race suisse anti aging, istorie.

Numai prin coroborarea permanentă a metodologiilor acestor discipline care au configurat teoretic şi metodologic domeniul autonom al toponimiei, parte a onomasticii ştiinţa numelor propriipot fi înţelese corect şi nuanţat geneza, dezvoltarea, dinamica, structura, tipologia, stratificarea toponimiei unei suprafeţe geografice. Ni se pare pertinentă formularea de către Dragoş Moldovanu a condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească orice etimologie geneză toponimică: să apară ca verosimilă sub aspectul motivării socio geografice, ca posibilă din punct de vedere lingvistic şi ca probabilă din punct de vedere istoric.

Este încurajator faptul că toponomaştii de marcă proveniţi din cele trei domenii fondatoare au depăşit, teoretic şi metodologic, în ultimele decenii, acest sectarism, coroborând perspectivele acestor discipline în interpretarea toponimiei. This is a proof of its vitality and dynamism. Keywords: bilingualism, lexical loans, transhumance. Si les emprunts lexicaux à l aide desquels le roumain s est enrichi et s est fait moderniser son vocabulaire ont déjà fait l objet de nombreuses études et statistiques, l influence du roumain sur d autres langues avec lesquelles il est entré en contact a suscité moins de discussions.

Le problème a été signalé par B. Hasdeu qui, dèsattirait l attention dans Etymologicum Magnum Romaniae que le roumain n est pas seulement récepteur de mots des autres langues, mais aussi fournisseur d éléments lexicaux pour les langues voisines. Ceci a été aussi reconnu par nombre de linguistes étrangers : Franz Miklosich en et dans des études portant sur l influence du roumain sur le lexique des lapins de race suisse anti aging slaves en général, ensuite, pour chaque langues slave à partB.

Conev, St. Mladenov, St. Romanski, Vl. Jirecek, Ivan Popovič pour le serbo-croate Calculator de doză de hormon de creștere anti-îmbătrânire le slovène, D. Scheludko, B.

Kobilanski, O. Melničuk pour l ukrainien et le russe, L. Malinowski, St. Lukašik, A. Malecki pour le polonais et Fr. Valek, D. Krandžalov pour le slovaque et le tchèque.

crema de fata sephora produse anti-îmbătrânire și produse cosmetice

Parmi les linguistes roumains, outre B. Hasdeu, on peut citer I. Bogdan, I. Mihăilă, D. Macrea, etc. Enà l occasion du VI e Congrès International des Slavistes, un groupe de slavistes roumains ont présenté une synthèse intitulée «L influence roumaine sur le lexique des langues slaves», où sont identifiés autour de mots d origine roumaine dans les langues slaves. Dans son étude intitulée «Cuvinte româneşti în limbile vecine» 1, le linguiste Dimitrie Macrea considère que «l influence du roumain sur le lexique des langues sudslaves s explique par la longue cohabitation historique du peuple roumain avec les peuples slaves du Sud, par la communauté des institutions politiques et administratives, par l identité de religion, par la structure sociale semblable et par de vieilles occupations de base communes.

Recent Posts

Les peuples slaves du Sud ont pratiqué, depuis leur situation dans la Péninsule Balkanique, l agriculture et l élevage, surtout du mouton, comme les Roumains. Par l intermédiaire de cette dernière occupation, ils sont souvent entrés en contact avec les Roumains. La transhumance [ ], reconnue comme moyen d intenses échanges linguistiques, fut un phénomène caractéristique, pendant des siècles, entre le Nord et le Sud du Danube» p.

Selon son opinion, «les échanges linguistiques sont toujours des conséquences naturelles des liaisons culturelles, économiques et politiques entre les peuples.

Can Museum Search

Les plus vieilles et durables liaisons du peuple roumain sont avec les peuples slaves voisins : au sud, avec les Bulgares et les Yougoslaves ; à Université de Piteşti, 1 «Mots roumains dans les langues voisines» tr. Avec les Albanais, les néo Grecs et les Turcs, les liaisons sont aussi de très longue date, et à partir des annéesil y a eu, à l ouest, des liaisons similaires avec les Hongrois.

Les éléments roumains dans les langues slaves méridionales sont beaucoup moins nombreux que les les éléments slaves du roumain. Cette situation s explique par tout le complexe de circonstances historiques et culturelles dans lequel sont entrée en contact les deux langues, à partir de l arrivée des Slaves méridionaux et jusqu à la fin du XVIII e siècle, lorsqu il est considéré que l influence du slave sur le roumain prit fin.

Le fait que le slave fut utilisé pendant une longue période en tant que langue de culte dans les églises roumaines et comme langue officielle dans les chancelleries des princes régnants a contribué à la pénétration dans le lexique du roumain et dans sa structure grammaticale de beaucoup d éléments slaves.

La présence des éléments roumains dans les langues slaves méridionales est ressentie surtout dans le lexique de la vie pastorale, beaucoup d entre eux se retrouvant aussi dans les langues grecque et albanaise.

Cette influence date de l époque de grande dispersion des Roumains, produite après le 10 e siècle, lorsque des groupes compactes de bergers roumains arrivent en Istrie les Istro-roumainsd autres dans le sud de la Péninsule Balkanique les Aroumains et les Meglenoroumainsd autres à l est jusqu à Dniestr et d autres encore, au nord, jusqu en Moravie et en Silésie. Parmi lapins de race suisse anti aging langues balkaniques, le roumain a eu la plus forte influence sur le bulgare. D après Sextil Pușcariu et Theodor Capidan, cette influence est de nature structurale et concerne des faits comme l article enclitique, l identité du génitif avec le datif, le remplacement de l infinitif par le subjonctif, etc.