Festival elvețian de yodelism anti-îmbătrânire. 10 august, Eveniment de mândrie românească Congresul Dacia Revival la ONU

Matiuţ, Ioan ed. Raţiunea constituirii unei filiale noi a U. O specificitate ce ţinea deopotrivă de mentalitate, teme, obsesii şi retorici literare, festival elvețian de yodelism anti-îmbătrânire ataşate unei tradiţii ce venea de departe, din Ioan Slavici să zicem, trecînd în interbelic prin Aron Cotruş, pînă la Ştefan Aug.

Acestora li s-au alăturat, în două valuri succesive, mai înîi poeţii orădeni, familiştii Ioan Moldovan, Traian Ştef, Ioan F. În valul doi au venit în filiala arădeană braşovenii Andrei Bodiu poetAdrian Lăcătuş eseist, critic literar şi Ruxandra Ivăncescu prozatoare.

Atmosfera literară arădeană, colegială, fără partizanate generaţioniste, deschisă deopotrivă şi neinhibat noului, dar preţuind nu mai puţin valorile indiscutabile vechi, devenite istorie literară, au atras în filială poeţi, prozatori, critici crema uniformizare ten ai ultimelor tendinţe literare nouăzecistă ori douămiistă : Vasile Leac poetFestival elvețian de yodelism anti-îmbătrânire Nicolau critic literar, prozatorT.

Khasis poetAndrei Mocuţa prozatorLia Faur poetca să ne oprim doar la ei. Astăzi filiala arădeană numără 58 de membri. Legaţi de comunităţile în care trăiesc şi scriu, scriitorii din filiala noastră provoacă prin creaţia lor literară adevărate zone de profesionalism şi excelenţă culturală acolo unde trăiesc ei: în Arad, Oradea, Deva, Hunedoara, Braşov, Nădlac.

Iată de ce un Dicţionar al Scriitorilor din filiala arădeană a fost o idee oportună şi necesară încă din prima ediţie a dicţionarului a fost îngrijită de istoricul literar Iulian Negrilă.

Apariţia celui de faţă era imperios cerută de creşterea şi diversificarea filialei prin cooptarea, an de an, de noi membri, în toate genurile literare. Cel care şi-a asumat munca scrierii şi editării acestui dicţionar este poetul, criticul literar şi traducătorul 8 6 Dicţionar al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad Gheorghe Mocuţa.

Merită toată admiraţia noastră. Bibliotecile publice, şcolare şi personale, tinerii studioşi, profesorii lor, iubitorii de literatură, arădeni sau nu, vor putea astfel profita de această lucrare de sinteză literară adusă la zi.

Lista Romana Back

Nu pot încheia altfel decît mulţumind celui care a susţinut financiar realizarea acestui proiect: Centrul Cultural Judeţean Arad. S-a născut la 26 ianuarie în comuna Felnac, judeţul Arad. Pseudonimul Vioricăi Popescu. Părinţii: tatăl, Ştefan şi mama, Georgina născută Caba.

10 august, Eveniment de mândrie românească Congresul Dacia Revival la ONU

Activitatea: de-a lungul timpului a fost: procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov şi avocat în cadrul Baroului de Avocaţi, Arad din până în prezent. Debut publicistic cu povestiri în Laboremus, revista Liceului Moise Nicoarăeditorial, cu volumul Senioria ţărănească, roman, Colaborări la publicaţii: Arca, Familia, Oglinzi paralele Orizont, Naše snahy.

Mem bră a Uniunii Scriitorilor din România. Premii: premiul Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor pe anulpentru romanul Pădurea din biserică, Premiul de excelenţă pentru proză al Consiliului Judeţean Arad, Între Paşti şi Crăciun este o continuare a romanului-cronică de familie Senioria ţărănească În centrul romanului se plasează un personaj feminin, avocata Nati, verişoara primară a personajului narator Lia, din primul roman.

Vzualizari: Transcriere 1 10 august, Nr. Dacii ne-așteaptă semeți pe Columnă De două mii de ani să-i răzbunăm, Dacii ne-așteaptă-n muzeele lumii La masa de valori să-i așezăm! S Sunati din timp la pentru appointment.

E un roman al condiţiei femeii la maturitate, marcată de eşecul familial, salvată de munca de avocat şi obsedată de măreţia şi decăderea unei vechi familii din Nădlac, Caba, căreia festival elvețian de yodelism anti-îmbătrânire scormoneşte istoria şi îi defineşte spiritul. Romanul debutează cu descrierea luminii pascale din Ziua Morţilor şi cu pregătirile pe care cele două femei le fac pentru pomenirea celor răposaţi. Complexul mamei, obligată să preia sarcinile soţului întemniţat de comunişti, apasă asupra conştiinţei femeii alienate de propriile drame.

Ceva din apăsarea străinului care acceptă absurdul existenţial, fără să îl poată explica, răzbate şi în manifestările personajului-narator.

Obsesia justiţiei, 10 8 Dicţionar al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad nevoia de adevăr, de rememorare sunt teme care se intersectează cu singurătatea, viaţa şi moartea, cu speranţa, cu complicatele mecanisme ale înţelegerii istoriei şi restabilirii adevărului, antioxidanti anti-imbatranire reacţia violentă sau de înţelegere a victimelor în faţa călăilor şi a torţionarilor.

Avocata cade în cele din urmă în plasa întinsă de fostul colaborator al securităţii care o subjugă printr-un joc psihologic perfid. Naratorul devine cu timpul ca şi în romanele celuilalt avocat al Aradului, Vasile Folea martorul implicat al numeroaselor procese şi nu ezită să radiografieze din interior mentalităţile şi transformările pe care casta justiţiarilor le festival elvețian de yodelism anti-îmbătrânire în perioada de după revoluţie.

Nu se sfieşte să dezvăluie nostalgiile comuniste ale celor mai mulţi inşi trecuţi de maturitate, în contrast cu solidaritatea de altădată în faţa sistemului totalitar. Galeria slujitorilor dreptăţii, de la judecătorul navetist şi maniac, la avocaţii festival elvețian de yodelism anti-îmbătrânire procese sau la rechinii care exploatează clientul, e o încercare de a transpune literar, câteva modele pitoreşti. Nuvela Altarul de gheaţă surprinde drama unor personaje internate într-un sanatoriu din Predeal.

E vorba de oameni dezechilibraţi, loviţi de şocul tranziţiei, oameni care încearcă să-şi regăsească echilibrul sufletesc şi liniştea în sanatoriul din munţi, unde se odihnesc şi se conectează la energiile naturii vindecătoare, urmând o cură de calmante, administrate după un anumit ritual. Protagonista, Iulia, este o grefieră cu douăzeci de ani vechime într-un tribunal dintrun oraş de provincie, care trăieşte începutul declinului alături de soţul ei, devenit brusc şomer.

Analiza psihologică nu merge în profunzime, dar surprinde esenţialul. Realizarea nuvelei constă în încercarea de a proiecta imaginea sanatoriului asupra societăţii în tranziţie. Lumea, ne sugerează autoarea e, de fapt, un sanatoriu în care fiecare încearcă să se salveze sau, uneori, se iluzionează, visează, speră, se eliberează sau disperă şi cade.

Romanul Alexandru este al treilea volum din cronica de familie, plasată în Câmpia de Vest. El continuă într-un fel acţiunea romanelor anterioare dar se poate citi şi ca o carte de sine stătătoare. Ca demachiant bioderma în celelalte volume, obiectivul principal este căutarea originilor şi a adevărului şi încercarea de împăcare cu trecutul într-o lume marcată de conflagraţia mondială şi de comunizare.

Lia Alb ne-a obişnuit cu un discurs justiţiar în care memoria şi resuscitarea ei joacă un rol esenţial; ea devine rând pe rând mărturisire, mărturie, răscolire şi reabilitare sau, după caz, un act de acuzare.

Despre pariul câştigat al prozatoarei arădene care promovează o proză de substanţă certă şi inspiraţie istorică, în care eroul din pagină preia aventurile deloc comune ale unui erou din viaţa reală, scrie şi Adrian Cioroianu pe ultima copertă a cărţii. După o introducere ezitantă în care dezvăluie câteva metafore esenţiale ale firului epic şi face apel la legenda vulturilor care ar fi contribuit la întemeierea familiei nădlăcane a Chicineştilor din stirpea nobilă de origine georgiană a Ţiţinvillilor prozatoarea intră în subiectul propriu-zis: Ana, o tânără avocată, originară din Nădlac, pleacă într-o excursie la Paris profitând de libertăţile românilor câştigate după revoluţie.

Plecarea ei compensează într-un fel suferinţa şi orizontul închis pe care le-au suportat părinţii ei, bătrânul profesor şi mama bibliotecară. La Paris viaţa Anei devine palpitantă odată cu descoperirea unui unchi 11 Alb, Lia 9 al mamei, fostul comandor şi pilot Alexandru identificat metaforic cu unul din vulturii din legendăajuns în Occident după război.

El este eroul cărţii, iar povestea vieţii lui se derulează după o strategie epică bine pusă la punct, în maniera unui joc de puzzle. Având ca fundal al acţiunii Parisul şi Nădlacul natal, romanul se desfăşoară pe două planuri, al prezentului şi al rememorării. E un prilej de a recapitula temele războiului din prisma unui luptător pe frontul antisovietic şi de a repune în chestiune elementele sensibile ale istoriei noastre recente: campania în Rusia, personalitatea lui Antonescu, comportamentul aliaţilor, întoarcerea armelor, regalitatea şi rolul ei, influenţa sovietică, mişcarea anticomunistă de rezistenţă, colectivizarea, securitatea, teroarea.

Revenirea Anei acasă e echivalentă cu trezirea conştiinţei şi provoacă descătuşarea memoriei părinţilor. Se poate spune că acest roman conturează fără a apela la voci interioare, un adevărat memorial al suferinţei ţăranului şi al intelectualului din pusta arădeană, în anii de după război.

Lia Alb îşi continuă investigaţiile sentimentale şi documentare în romanul Maica Anghelinacare are drept punct de plecare figura reală a călugăriţei solitare de la Mănăstirea Bezdin. Acesta ar fi primul plan; în celelalte două, prozatoarea dezvoltă pe baza unor documente, istoria întemeierii mănăstirii de către călugării veniţi de la Vârşeţ şi, paralel, povestea unei convertiri spirituale, a Monei, femeia-politician. Aşadar o carte care ţine cumpăna între tradiţie şi modernitate prin fluxul epic.

O carte care scoate din anonimat un loc şi un personaj, dându-le drept de întemeiere literară. Prozatoarea e un moralist blând care ne sugerează că nu te poţi opune mersului istoriei. Ea are curajul să pună în operă o monografie spirituală cu mijloacele prozatorului modern.

E protocronistă, în cel mai bun sens al cuvântului.

ZIUA NEWS, Articole scrise in Ziua News - NewsKeeper

E dispusă să caute rădăcinile şi să anticipeze fenomene, descoperiri, în spiritul unui patriotism local. La care se adaugă desigur avântul feminist şi justiţiar al avocatului care ştie multe lucruri despre însuşirile psihismului nostru.

Scrisul ei se înrudeşte obligatoriu cu romanele surprinzătoare pe care un alt avocat arădean le-a scris, sub presiunea memoriei, în exilul voluntar din Germania. Vasile Folea făcea parte dintr-o generaţie mai veche, preocupată de teroarea marelui mecanism, instituită de comunism. Lia Alb ne propune o proză descătuşată de notaţia intimă, feminină şi dominată de comuniune, înţelegere, iubire.

Ea, ne spune criticul Cornel Ungureanu, reuşeşte să transcrie o experienţă spirituală esenţială, într-o carte ce se poate aşeza între cele înalt validabile de literatură religioasă din România.

Destinul femeii care a îmbrăcat haina festival elvețian de yodelism anti-îmbătrânire face parte din familia de spirite pe care prozatoarea le exaltă nu doar ca pe nişte valori ale trecutului ci ca pe nişte posibile repere.

• 10 august, Eveniment de mândrie românească Congresul Dacia Revival la ONU - PDF Descărcare gratuită
• Когда я впервые покинул Диаспар, - сказал он, - я не знал, что именно надеюсь обнаружить.
• Romania [k6nqzj58m9nw]
• master-password-generator/vilamunte.ro at master · cristiklein/master-password-generator · GitHub
• И оба -- Хилвар и Олвин -- сделали огромный шаг в понимании основ культуры Диаспара и Лиза.
• Трое сенаторов так и застыли в своих креслах, когда робот подплыл к ним, но на лице у Сирэйнис просквозил лишь едва уловимый след удивления.
• Netezește ridurile dintre sprâncene

Morala rugăciunii care va salva lumea e implicită. Dar prozatoarea, dublată de o personalitate pragmatică a mers mai departe cu proiectul ei. Şi-a prezentat personajul, pe modesta Maica Anghelina, în cadrul unei emisiuni televizate şi a lansat o dezbatere despre nevoia de modele şi despre rostul traiului monahal.

Literatura Liei Alb surprinde tocmai prin amestecul faptului istoric cu legenda şi viaţa. Ea propune povestea unei fiinţe şi a unui loc pe care le scoate din anonimat. Romanul Pădurea din biserică poate fi citit ca 12 10 Dicţionar al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad Card elvețian de securitate anti-îmbătrânire continuare a cărţii despre Maica Anghelina.

E un amestec de istorie, acţiune, dialog şi fabulos creştin, un amestec de prezent şi trecut, prin personajele care traversează istoria: Sava, Kirill, politiciana zilelor noastre, Mona şi Maica Anghelina, cea care păstoreşte mănăstirea Bezdin, un loc încărcat de istorie şi mister. Formula romanului e tradiţională, cu inserturi din realitatea imediată, în ideea de a trezi interesul cititorului şi de a-l seduce cu o poveste clasică.

Povestea călugărilor Sava şi Kirill vine dintr-o istorie neguroasă, ei reprezintă rezistenţa ortodoxiei pe tărâmurile Dalmaţiei. Toposul în care se mişcă personajele e un teritoriu al Imperiului Austro- Ungar în care au avut loc mişcări importante, dezbateri şi lupte pentru apărarea credinţei. Din acest creuzet în fierbere, autoarea îşi extrage paginile exemplare ale unui demers cultural. E o încercare de a lămuri evenimentele istorice şi de a extrage seva existenţială a unor drame în vremuri ale intoleranţei şi prigoanei religioase.

Nu întâmplător, criticul Cornel Ungureanu îl numeşte un topos care construieşte în jurul lui o adevărată geografie literară Piesa în două acte a Liei Alb, La porţile lumiiaduce pe scenă realitatea bufonă a tranziţiei, proiectată în şapte ipostaze umane, reprezentate de cele şapte personaje: Ana, femeia de la bloc, studenta Mari- Ana, Vivi-ana, patroana casei de modă, Iulian, avocat şi fost om politic, Vladimir, securistul reactivat, Dumitru, omul de la ţară şi monahul Ieronim.

Puse în diverse situaţii şi într-o situaţie-limită, personajele devin nişte marionete agasante ale refulărilor noastre care în ciuda schematismului lor hrănesc o mentalitate unitară, aceea a românului imparţial, dezlănţuit umoral: duios şi răzbunător, generos şi argila pentru acnee, milos şi cinic, laş şi furibund, fatalist şi iscoditor. Prin aceste caractere, autoarea se apropie festival elvețian de yodelism anti-îmbătrânire concepţia lui Maiakovski, după care teatrul este o lupă care îngroaşă realitatea.

Satira şfichiuitoare din final e pitorească şi simbolică în acelaşi timp, cu elemente de feerie absurdă, având în vedere imaginea omului nou pe care autoarea are îndrăzneala să-l sugereze.

Florin Bănescu, Oglinzi paralele, nr. Este, cred, un pariu câştigat. Scris în buna tradiţie a romanului clasic, romanul Liei Alb urmăreşte prin peripeţiile personajului festival elvețian de yodelism anti-îmbătrânire chiar aventura secolului al XX-lea, cu tot cinismul, toată speranţa, tot umanismul sau ipocrizia pe care acesta le-a făcut posibilă.

Într-o epocă sufocată de vedete, Lia Alb propune un model. O aventură pasionantă, ce cuprinde o puternică lecţie despre om, istorie şi societate. Adrian Cioroianu, pe coperta IV a romanului Alexandru Realizarea nuvelei constă în proiectarea imaginii sanatoriului asupra societăţii în tranziţie. Lumea e de fapt un sanatoriu în care fiecare încearcă să se salveze sau uneori se iluzionează, visează, speră, se eliberează sau în cazul lui Andrei disperă şi cade Simţul grotescului şi al kitschului vilele de la poalele Cioplei şi noua faună ce le populează este una din calităţile dobândite de prozatoare în această nuvelă.

Gheorghe Mocuţa, Pe aceeaşi Arcă, Născut la Nădlac în data de 24 iunie Studii: Şcoala primară, gimnaziul şi liceul în oraşul natal; Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea de chimie, specialitatea fizică-chimie.

• Lista Romana Back | PDF
• Неподалеку от ближайшей из них просматривались крохотные искорки планет -- должно быть, планеты эти были неимоверных размеров, если их было видно с такого расстояния.
• Вся ее вода исчезла.
• Олвин пожал плечами, с благодарностью принимая то обстоятельство, что теперь в его распоряжении находится слуга куда более знающий, чем он .
• Retete de ulei de fata anti-imbatranire

Debut în presă cu poezii în limba slovacă în revista Matičné čítanie. În Slovacia: Romboid, Slovenské pohľady, Slo vensko. În Serbia: Nový život, Vzlet, Rovina. În Ungaria: Ľudové Noviny etc.

Poezia lui Ivan Miroslav Ambruš a fost tradusă în limbile: română, maghiară, germană, ucraineană, esperanto. Premii: pentru volumul Básne z tmavej komory Poezii din camera întunecatăPremiul Uniunii Scriitorilor din România, secţia minorităţi naţionale; pentru volumul Básnikove rany Rănile poetului, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad.

Versurile lui Ivan Miroslav Ambruš din antologia În linişte ninge cu cuvânt,sugerează o tensiune interioară, o luptă care se dă în conştiinţa omului de ştiinţă, blindat de legi şi canoane, dar atras irezistibil spre meditaţie şi spre spectrul curgerii fireşti a lucrurilor. Profesorul de chimie din Nădlac e în egală măsură preocupat de perceperea formelor primare ale lumii ca şi de magia ochiului interior. Legile imuabile ale ştiinţei cedează în faţa logicii poetului care încearcă să prindă coordonatele fiinţei în cuvinte.

În fond o gândire echilibrată, o bună-cuviinţă melancolică de a pune de acord aspiraţiile fiinţei cu ordinea lumii. Şi, de ce nu, o punere în ecuaţie a poeziei, ca 15 Ambruš, Ivan Miroslav 13 element al unei noi ordini ce vine dinspre fiinţă. Semne de exclamare secţiunea ce reproduce poemele din volumul Fecioara nopţii, a deschis perspectiva unei sensibilităţi aplecate spre filosofia mirării, a admiraţiei.

Poemul Căutarea disperată demonstrează un efort de înnoire a liricii cu mijloacele ştiinţei văzută ca o perpetuă imitaţie. Clipele cuvintelor,este al doilea experiment poetic realizat împreună cu Ondrej Štefanko.

El se bazează pe o nouă căutare a cuvântului, a sensului. De la un poem la altul, cuvântul devine vehiculul neliniştii care l-a cuprins pe poet. Demonul comparaţiei şi al ştiinţei, al asociaţiilor şi al calculului stabileşte în cele din urmă un raport necesar între poezie şi zăpadă: Esenţa poeziei este zăpada.

Situarea poetului în interiorul închipuirii sau în lăuntrul poeziei îl obligă să se raporteze la mistica sufletului slav, unde vina şi zbuciumul conştiinţei ocupă un loc important şi devine un pretext al creaţiei. Poet de o originalitate indubitabilă care îi vine din percepţia lumii prin monoclul omului de ştiinţă I. Ambrus este un reprezentant onorabil al vitalităţii şi moralei specifice fenomenului nădlăcan.

Ambruš noul său volum de versuri, înscriindu-şi astfel strădaniile poetice în sfera cunoaşterii intelectuale. Poezia constituie pentru poet un imbold care îl mână spre o permanentă hoinăreală prin hăţişurile înţelesurilor lumii, îl ispiteşte la aventuri întru cunoaştere şi totodată este etalonul pentru stabilirea măsurii adevărate a lucrurilor, a omului.

De aceea, orice răspuns odată aflat devine un fel de cufundare în neant, pentru a se preschimba în clipa următoare într-o nouă stare, într-o festival elvețian de yodelism anti-îmbătrânire devenire, într-o nouă nelinişte. Al treilea ochi al patrulea, al cincilea Cu toate acestea, nu condiţia poetului sau a poeziei sale este ceea ce îl interesează pe autor, ci aspectul etic al căutării.

Acest motiv, nu întru totul nou la Ambruš, capătă pregnanţă în ciclul Aproximări sau îmblânzitorul cuvântului.

В биологической анархии на планете было нечто недоброе, враждебное тому порядку и правильности, на которых основывались Лис и Диаспар.

Dacă poezia este poarta cunoaşterii, dacă toate sunt definite, curate, rămâne de căutat de unde priveşte omul. Întrebarea se referă nu la situarea în spaţiu, ci în moral şi în finalitate. Poetul constată încrezător că viaţa omului nu se iroseşte în zadar, ci rămâne şi după reflux.

1. Что именно вы предвидите.
2. Alimente anti-imbatranire livestrong benzi
3. Элвин покопался в памяти, стараясь прояснить смысл странного слова "Шут".

Dagmar Mária Anoca, Orizont, nr. Poezia lui I. Ambruš e străbătută, astfel de un crez sau orizont ontologic, privind nu principiul feminin al lumii, nu principiul etern care îşi dezvăluie actul, prezenţa, în aproape tot ce ţine de angajarea sau captarea 17 Ambruš, Ivan Festival elvețian de yodelism anti-îmbătrânire festival elvețian de yodelism anti-îmbătrânire afectivă şi spirituală a omului: drepturile poeziei, relaţiile interumane, relaţiile cuplului, timpul, meditaţia despre trecerea fiinţei prin lume, relaţiile dintre individ şi politică şi, în general, toate raporturile majore şi festival elvețian de yodelism anti-îmbătrânire ale vieţii umane.

Acest univers poetic îşi găseşte debuşeul stilistic într-un mod foarte consonant, de exemplu, cu ceea ce a reprezentat şi în poezia română generaţia optzeciştilor: concretul în percepţia lirică şi instrumentarea amănuntului concret ca intermediar sau vămuitor metafizic, ca trimiţător indirect spre sensul spiritual sau profunzimea stării.

Jeana Morărescu, Literatorul, nr. Una din acestea este atitudinea sinceră, dezinvoltă şi sensibilă a amantului neobosit ce este. Nu însă al unui amant ale celor carnale, ci al amantului ale celor imaculate, al unui amant platonic, romantic care respinge cele instinctuale şi lubrice. Cealaltă atitudine, întrepătrunzându-se cu prima şi concomitent prezentă în aceasta, este poza, simularea.

Poza cu care abordează lucrurile vitale şi esenţiale ale trecutului, prezentului şi viitorului, simularea suferinţei în atitudinile sale faţă de poezie, ţinutul natal, de cei apropiaţi. Fireşte, poziţia de amant, cu timpul, se maturizează la Ambruš, devine casnică, dar nici acum nu încetează să fie platonică şi alunecă înspre cele trupeşti şi sexuale.

Серанис слушала с таким пониманием, что он принимал его как должное; лишь позднее он сообразил, что его словам, помимо нее, внимало множество других Когда он закончил, на некоторое время воцарилось молчание. Потом Серанис посмотрела на него и спокойно произнесла: - Зачем ты пришел в Лис. Элвин бросил на нее удивленный взгляд. - Я же сказал .

Iar cealaltă atitudine, deci poza, simularea, mai ales în ultima etapă a creaţiei sale poetice, devine mai sinceră, câştigă în elocvenţă şi deseori devine o mărturie poetică aspră şi deschisă despre cele mai dureroase probleme ale fiinţei şi poeziei.

Aşa că atunci când vorbim la Ambruš despre etapele poetice, vorbim de fapt despre un carusel, festival elvețian de yodelism anti-îmbătrânire un joc de lumini şi umbre întrepătrunse, când poetul ajunge în tării ca imediat după aceea să se prăbuşească în ţărână, când poezia este odată iluminată de o descoperire, ca să se acundă imediat după aceea în umbra unor întrebări fără răspuns.

Ondrej Štefanko, în postfaţa la volumul Odvtedy ťa hľadám, Ivan Miroslav Ambruš este un meritoriu îmblânzitor al cuvintelor, el cunoaşte sensul şi valoarea îndoielilor şi al speranţelor, şi în viaţa contradictorie a omului găseşte locurile suprasaturate de certitudini şi care dau un sens vieţii noastre.

Poetul prudent iese din sinea sa ca un actor, al cărui menire este să ne farmece, săi facă fericiţi pe apropiaţii săi cu frumuseaţa pe care o scoate la iveală.

Niciodată nu insistă, face un pas înapoi atunci când glasul său nu găseşte ecoul cuvenit. Critic literar. Profesor universitar. Pseudonime: JUS, j. S-a născut în 28 decembrie la Nădlac, judeţul Arad. Părinţii: tatăl, învăţător; mama, profesoară.